Cauta

1. Valoare proiecte aprobate pentru finanțare din fonduri U.E. ≈32 mil. € : Acostare ambarcațiuni ușoare – 8 mil. €; Port trimodal – 15 mil. €; Eficientizare energetică 6 blocuri cart. Policlinică – 0,6 mil. €; Procese optimizare în PMG – 0,1 mil. €; Servicii transparență către cetățeni – 0,1 mil. €; TEN-T – 8 mil. €; Cetatea Giurgiu – 1 mil. €; 2. Valoare investiții începute în Giurgiu cu fonduri U.E. ≈ 19 mil. €:Acostare ambarcațiuni ușoare - 3,3 mil. € ; Port trimodal – 15 mil. €; Reabilitare 6 blocuri cart. Policlinică – 0,6 mil. €; 3. Valoare proiecte în evaluare ≈7,5 mil. €: 8 clădiri școlare – 4,2 mil. €; 3 ansambluri blocuri (30 blocuri) – 3,4 mil.€; 4. Valoare proiecte în pregătire ≈ 30 mil. €: POR 4 – 25 mil.€; Iluminat public – 5 mil €

 

 

ISTORICUL CATEDRALEI EPISCOPALE

„ADORMIREA MAICII DOMNULUI”

DIN MUNICIPIUL GIURGIU

 

 

Giurgiu, frumoasă aşezare vlăsceană ce dăinuie de veacuri pe malul stâng al Dunării, atestată documentar la 23 septembrie 1403 printr-un act ce poartă semnătura Marelui Voievod Mircea cel Bătrân (1386-1418), îşi are rădăcinile mult mai adânc înfipte în istorie, după cum arată mărturiile scoase la iveală de oamenii de ştiinţă în domeniu, locurile acestea înscriindu-se printre cele în care s-a născut poporul român.

În 1420 cetatea Giurgiu a fost cucerită de turci, fiind transformată în raia pentru patru sute de ani, cu excepţia unor scurte perioade în care unii dintre domnitorii Ţării Româneşti, apărători ai creştinătăţii, reuşesc să cucerească locurile acestea ce le aparţineau de drept.

Istoria ne arată că până în 1829, an în care prin Tratatul de la Adrianopol raialele Turnu, Giurgiu şi Brăila trec sub administraţie românească, creştinilor din aceste teritorii nu li se îngăduia să-şi construiască locaşuri de cult deasupra solului şi nici să aibă clopote la ele. Din această cauză, creştinii vor fi nevoiţi să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ.

Asemenea locaşuri de închinare au existat şi la Giurgiu, căci în Cartografia bisericilor bucureştene pe anul 1810, publicată în revista „Biserica Ortodoxă Română”, se aminteşte şi de „preotul Radu sin popa Ivan, hirotonisit preot de Vlădica Cerveno chir Chiril, pe biserica din Giurgiu în anul 1802 August 25.”

De asemenea, având grijă de locuitorii acestei cetăţi, Tribunalul turcesc din Giurgiu aminteşte într-o hotărâre a sa din 1806 despre reparaţiile ce s-au făcut bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

O mărturie incontestabilă o găsim în textul unei inscripţii cioplite în piatră, în limba română, scrisă cu caractere chirilice, păstrată astăzi în catedrala, care spune aşa:

„Inscripţie deasupra monumentului:

Subt acest monument zidit

Jertfelnic bisericii vechi existând

La anul 1806 în pământ clădită

Cu hramul Adormirea Maicii Domnului slavită

Sub oblăduire otomană fiind

Neîngăduit deasupra a fi zidită

La anul 1851 din nou s-a înfiinţat

Sub acel hram înălţat

Şi cea veche s-a stricat

Prin îndemnul Părintelui Protopop

Anume Drăgan Mirodat

Sub îngrijirea dumnealor

Manole Grabobici şi Daniil Denea

Epitropii acestei biserici

În a jertfelnicului mărire

Întru veşnica pomenire

Scriitor Dascălu Dumitru, an 1859.”

 

Iată aici dovada existenţei unui locaş de cult îngropat şi actul naşterii unuia nou în care slujim astăzi, sau poate al unui înaintaş al acestuia.

Lucrările de specialitate consemnează că biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită pe locul unde se vede astăzi, între anii 1840-1852. În decursul timpului ea a mai suferit câteva transformări majore.

Planul bisericii este de tip bazilical, cu turle pe naos şi pridvor, zidită din cărămidă arsă cu mortar de var, pe o temelie de piatră. Această piatră folosită la temelia bisericii a fost luată din zidurile cetăţii Giurgiu, după cum aflăm dintr-o aprobare dată de generalul Kiseleff în anul 1832.

Construcţie măreaţă, ce poartă în sine specificul arhitecturii bizantine, caracterizat de linii drepte şi arce de cerc rotunde, cu ziduri groase, stâlpi pătraţi, ferestre mari şi turle cu calote sferice, având la vremea ridicării aerul specific epocii în care s-a născut, biserica zidită la jumătatea secolului al XIX-lea suferă unele transformări în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, într-o primă fază, după cum vedem în unele imagini din acea vreme şi din mărturiile consemnate în Condica acestei biserici, portalul de la intrarea principala a fost înlocuit cu un portic mai mare ce se vede şi astăzi.

S-a continuat cu schimbarea acoperişului şi a celor două turle vechi din lemn cu unele din beton armat. Tot acum se construiesc cele două timpane pe laturile de nord şi sud din dreptul turlei Pantocratorului şi friza cu firide de sub cornişă în interior se înlocuiesc cafasul şi amvonul, se pune parchet în altar şi gresie în naos şi în pronaos peste pardoseala de piatră. Se instalează o centrală proprie şi calorifere. Apoi se va începe repictarea bisericii, datorită faptului că pictura veche era deteriorată. În 1930 se repară clopotniţa şi se construieşte casa parohială.

Înfăţişarea pe care o are astăzi catedrala se pare că o datorăm arhitectului Penescu şi inginerului Ciulei din Bucureşti. Ei au construit în 1935, la Giurgiu , halele din piaţa centrală şi clădirea Tribunalului din parcul Alei.

Pictura iniţială ce împodobea pereţii vechii biserici a fost executată în ulei, în maniera şcolii decadente de după Gh. Tăttărescu, de către pictorul Nicolae Pitaru. Pictura murală existentă astăzi, executată în tempera grasă, în stil neo-bizantin, a fost realizată de pictorul Nicolae Stoica între anii 1939-1959. Restaurarea acesteia s-a realizat între anii 1989-2005 de către Drejoi Ion, ucenic al lui Nicolae Stoica.

Catapeteasma, realizată în stil baroc, cu pictura în ulei, datând din secolul al XIX-lea, este opera pictorului Nicolae Pitaru. Aceasta se desfăşura la început pe toată lăţimea bisericii, acoperind cele trei abside. Avea în componenţă doisprezece icoane mari. Ea a suferit unele modificări în vara anului 1948, reducându-i-se dimensiunile la cele existente astăzi.

Parohia Catedralei a avut un inventar foarte bogat de bunuri mobile şi imobile ce s-au adunat în timp de la binecredincioşii creştini din ţară şi din străinatate – cum a fost, spre exemplu, cazul soţiei generalului rus Soymonov, care a donat icoana cu Sfânta Treime, în cinstea şi spre pomenirea soţului ei şi ai camarazilor acestuia căzuţi pe câmpurile de luptă în timpul războiului ruso-turc.

Locaş de cult şi de cultură, catedrala are onoarea de a primi corurile vocale „Cântarea Dunării” şi „Lyra” sub conducerea maeştrilor Anghel Bărbulescu şi Victor Karpis, spre a înfrumuseţa coloritul muzical al slujbelor.

Titlul de catedrală şi-l dobândeşte încă din vechime. Spre exemplu, în corespondenţa dintre Consulatul Rusiei de la Galaţi şi Secretariatul de Stat al Ţării Româneşti, din 1856, cu privire la donaţia văduvei generalului rus Soymonov, i se recunoaşte acest statut. La fel, Condica dată în 1935 de către vrednicul de pomenire  Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, este adresată „Bisericii parohiale – Catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Giurgiu, Judeţul Vlaşca.”

Acest titlu a fost purtat cu vrednicie până la 9 aprilie 2006 când, prin instalarea primului episcop de Giurgiu în persoana Preasfinţitului Dr. Ambrozie Meleacă, biserica parohială „Adormirea Maicii Domnului” devine Catedrala Episcopală în adevăratul sens al cuvântului.

Înfiinţarea noii Episcopii a Giurgiului prin hotărârea Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor din 20 ianuarie 2000 şi prin aprobarea acesteia de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 23 februarie 2003 „nu ştirbeşte în nici un chip unitatea noastră bisericeasca, de rugăciune, de iubire şi nădejde în harul dumnezeiesc”(cuvântarea P.F. Părinte Teoctist la întronizarea Preasfinţitului Părinte Ambrozie).

Vitregiile prin care Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a trecut de-a lungul anilor se vor încheia pe 9 aprilie 2006 când, în această zi „de neasemuită valoare şi frumuseţe” Biserica este ridicată oficial la rangul de Catedrală Episcopală.

Sub arhipăstorirea Preasfinţitului Ambrozie, Catedrala Episcopală intră într-un amplu proces de înfrumuseţare, fiindu-i schimbată pardoseala cu plăci de granit, acoperişul este învelit cu tablă de cupru, este montată o modernă instalaţie de încălzire centrală, locaşul este împodobit cu frumoase piese de mobilier sculptat, este amenajată o capelă mortuară, ferestrele sunt înlocuite cu unele noi de tip vitraliu. A fost restaurată pictura, catapeteasma, a fost înzestrată cu mobilier sculptat. Totodată, au fost desfăşurate ample lucrări de restaurare exterioară a sfântului locaş. Toate aceste eforturi au fost încununate de slujba de sfinţire a celui mai reprezentativ locaş de cult al municipiului Giurgiu. Astfel, în ziua de 23 aprilie, 2010, la invitaţia Preasfinţitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un impresionant sobor de ierarhi membri ai Sfântului Sinod şi de ierarhi din străinătate, în prezenţa unei mulţimi de credincioşi, a săvârşit slujba de resfinţire a Catedralei Episcopale din Giurgiu. Sfântul locaş păstrează părticele din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cel de-al doilea ocrotitor, ale Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României şi ale Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina.

Săvârşirea slujbelor din fiecare zi se face după tipicul mănăstiresc, Catedrala fiind un exemplu viu pentru slujirea liturgică a preoţilor din parohiile eparhiei.

 

 

 

---

Pagini: 1