Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Giurgiu

O mănăstire nu se naşte la întâmplare, ci apare într-un loc deja transfigurat de prezenţa oamenilor care se dedică lui Dumnezeu.

Este ştiut de către toţi că viaţa monahală nu este o noutate pentru judeţul Giurgiu, mărturie despre acestea dau mănăstirile din Vlaşca de odinioară, ţinut binecuvântat de Dumnezeu  cu numeroase mănăstiri ca Mănăstirea Babele, Mănăstirea Glavacioc, Mănăstirea din Pădurea cea Mare de la Bolintin, Mănăstirea Comana, Schitul Strâmbu şi Mănăstirea de la Gostinari.  

Municipiul Giurgiu, vechi vad comercial la Dunăre al Ţării Româneşti, este situat la 60 km sud de Capitală, pe malul stâng al Dunării. La marginea acestui furnicar produs de civilizaţia secolului XXI, pe drumul ce leagă Bucureştiul de Giurgiu, se află Mănăstirea Sf. Mare Mucenic Gheorghe.

Mănăstirea a fost înfiinţată în anul 2006, când, la puţin timp după instalarea în scaunul vlădicesc de la Giurgiu, iubitor de viaţă monahală, Preasfinţitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului a hotărât întemeierea unei chinovii de maici, singura din eparhie, zidirea ei făcându-se cu eforturile susţinute ale clericilor din Episcopia Giurgiului.

Sfinţirea Mănăstirii a fost oficiată în data de 22 aprilie, anul 2007, în Duminica Mironosiţelor, de către Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, înconjuraţi de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, precum şi de un număr mare de credincioşi.

Deşi aflată în afara zonei Maramureşului, în Mănăstirea Sfântul Gheorghe de la Giurgiu, rânduiala slujbelor se săvârşeşte într-o biserică de lemn executată  cu mare măiestrie de meşteri din Bârsana Ţării Maramureşului.

Pictura interioară este realizată în stil neo-bizantin şi zugrăveşte importantele evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc, icoane vechi de peste 200 de ani înfăţişând scene biblice petrecute cu 2000 de ani în urmă, alcătuiesc catapeteasma care desparte altarul de naos.

Ca în toate mănăstirile, şi la Sfântul Gheorghe, monahiile de aici trăiesc plăcuta răstignire cu Hristos în speranţa învierii şi a vieţii veşnice.